Studiu Geotehnic pe Traseul Autostrăzii A3
Evaluarea capacității portante a terenurilor argiloase și nisipoase.
Pe un sector de 15 km s-au executat 40 de foraje geotehnice și 60 de penetrări dinamice. S-au prelevat probe netulburate pentru încercări de laborator: umiditate, granulometrie, rezistență la forfecare. Concluziile au impus soluții de fundare indirectă pe piloți forați în zonele cu argile sensibile.
Forajele geotehnice au fost realizate cu o instalație de foraj rotativ pe șenile, echipată cu carotieră dublă. Adâncimea maximă a forajelor a fost de 25 m, iar carotele au fost extrase la fiecare 1,5 m. Probele netulburate au fost prelevate cu un sampler Shelby de 76 mm diametru, pentru a păstra structura naturală a solului.
În laborator, s-au determinat următorii parametri: umiditatea naturală, limitele de plasticitate și curgere, granulometria prin cernere și sedimentare, rezistența la forfecare directă și compresiunea triaxială. Rezultatele au arătat că argilele din zona km 12+500 au o umiditate de 32% și o coeziune de 18 kPa, ceea ce le clasifică ca argile sensibile.
Pe baza datelor obținute, s-a elaborat un model stratigrafic 3D al terenului, care evidențiază prezența unui strat de argilă sensibilă între km 11+800 și km 13+200. În această zonă, capacitatea portantă a terenului este de doar 80 kPa, insuficientă pentru fundații directe. S-a recomandat utilizarea piloților forați cu diametrul de 600 mm, ancorați în stratul de nisip compact de la adâncimea de 18 m.
Studiul a inclus și o analiză a riscului de tasare diferențială, utilizând metoda elementelor finite. Rezultatele au arătat că tasările maxime estimate sunt de 12 mm, sub limita admisibilă de 25 mm pentru autostrăzi. Monitorizarea tasărilor pe termen lung va fi realizată prin marcatori topografici instalați la fiecare 50 m pe traseu.
Concluziile studiului au fost integrate în proiectul tehnic al autostrăzii A3, contribuind la siguranța și durabilitatea infrastructurii. Soluțiile de fundare indirectă pe piloți forați au fost aplicate pe o lungime de 1,4 km, acolo unde argilele sensibile prezentau riscuri geotehnice.
Explorăm provocările întâmpinate la forarea în granit masiv, unde duritatea depășește 200 MPa. Sunt detaliate etapele de pregătire a sondei, alegerea fluidelor de foraj și parametrii de avans. Rezultatele arată o eficiență crescută cu 30% prin utilizarea coroanelor diamantate de ultimă generație.
Prezentăm o campanie de prospecțiune în zona Munților Apuseni, unde s-au utilizat 120 de geofoane și o sursă vibratoare. Profilele de viteză au relevat trei orizonturi conductoare la adâncimi de 150-300 m. Corelarea cu datele de foraj a confirmat prezența sulfuri masive polimetalice.
Pe un sector de 15 km s-au executat 40 de foraje geotehnice și 60 de penetrări dinamice. S-au prelevat probe netulburate pentru încercări de laborator: umiditate, granulometrie, rezistență la forfecare. Concluziile au impus soluții de fundare indirectă pe piloți forați în zonele cu argile sensibile.